El…

   Mi-e greu si totodata usor sa scriu despre el… Am senzatia ca descriindu-l in cuvinte, acestea i-ar stirbi din personalitate prin ingradirea lor… Si totusi… El e acel suflet mare care mereu se gandeste la toti. E omul care ma face sa rad cand imi vine sa plang si e mereu alaturi de mine. E vocea care o aud dimineata cand rasare soarele si seara inainte sa adorm. E omul matur care insa nu a uitat sa fie copil si caruia ii place sa se prosteasca uneori. Ii place sa ma rasfete in toate felurile posibile si ii place sa ma alinte mereu. El e omul care munceste mult. E omul care stie sa se relaxeze. E omul care vede dincolo de aparente si ma invata si pe mine sa privesc astfel. E curcubeul meu in zilele ploioase. E cel care ma priveste si ma vede asa cum nimeni altcineva nu o face. E cel care crede in mine cand nici eu nu mai cred… El imi arata ca sunt puternica cand eu zic ca nu mai pot. El e cel cu care imi place sa imi beau cafeaua in fiecare dimineata si cel cu care imi place sa ma uit la filme pt ca el nu imi spune ca-s “proasta” daca plang la vreun film, ci plange impreuna cu mine.:)  E singura persoana din lumea asta cu care imi place sa calatoresc cu trenul si el stie de ce…:) El imi spune sa cred si sa nu ma indoiesc atunci cand eu sunt suparata pe Dumnezeu… El e mult mai mult decat as putea eu scrie nu doar aici ci pretutindeni… E raspunsul la rugaciunile mele…

9 comentarii