Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă cum cuprinzi în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-asa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi pribeag pe-un alt pământ.
Femeie, ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău, să te ascult şi clipele să-mi pară nişte muguri plini, din care înfloresc aievea – veşnicii.
Lucian Blaga
foto: colecţia personală
Uneori mai spunem ca ne este dor si in contul despartirilor mici, temporare ce vor veni, independent de vointa noastra… Si cata durere parca poarta acest cuvant in el…intraductibil, asadar!
nu stiu ce sa scriu…dar va apreciez…