Să ningă! Mi-e dor! Altădată ce zăpezi!
Şi parcă ieri eram copilul cu nasul îngheţat din troiene care nu intra în casă până nu era murat de ud…
Chiar dacă zăpada îngreunează traficul iar trenurile poposesc mult întârziate în gări mici şi mari, încălzite doar de cafele şi ceaiuri aburinde, sorbite de oameni ce visează cot la cot către un alt tren, iarna are un farmec alecsandrian, bogat în scorţişoară, portocale şi o felie sau mai mult, de dragoste rotundă, plină de noi, cei nu tot timpul calmi, buni şi mult mai des ieşiţi din fire şi nu doar din cele de satin…
Să ne amintim de semnificaţia unui dar şi să-i anulăm preţul, să oferim bunătate şi să primim zâmbete, să alegem dragostea şi atât. Eu unul nu vreau mai mult.
… aş mai vrea totuşi, milioane de fulgi de nea!
Pace nouă, tuturor!
