Capitolul 1
Făcusem câţiva paşi pe potecuţa îngustă când a început să picure. Ca de obicei Bobiţă, căţelul vecinilor şi amic cu mine, o luase înainte, întorcand deseori capul să vadă dacă nu cumva schimb direcţia. Cunoştea drumul pâna la Vila Melcilor dar ştia că uitam de mine uneori şi întârziam pe la vreun colţ de stea, holbându-mă nesăţios şi atunci mă lătra încercând să mă grăbească, cu gândul la osul ce avea să-l primească, ajunşi.
La fosta cale ferată, pe şinele bătrâne din linia veche, o lumină verde, fosforescentă.Nu apuc să mă întreb ce e că aud imediat şuierături de tren.Râd de unul singur…da, da …tren pe aici. O fi vreo maşină cu claxon modern. Cu fum pe nări apare o siluetă de locomotivă. Asta-i bună! Îl caut din priviri pe Bobi dar e atâta fum! Lânga mine opreşte un trenuleţ ce pare din alte timpuri poate chiar primul model inventat. Opreşte încet şi un tânăr zâmbitor, îmbrăcat ciudat( ce-mi pare demodat), mă salută, servil :
-Scuzaţi întârzierea, sire!
Apoi şoptit:
-Stimabilul Min a adormit …iar. Geaba l-am tot scuturat, greu a fost să-l trezesc iar după bombăniturile lui nu te spală nici toată Apa… Hmm, aşadar am întârziat puţintel! Urcaţi, trebuie să pornim în grabă pentru că altfel nu’i chip să prindem ornicul de 5, la Palat.
Bâjbâi în buzunare după telefoane şi când găsesc unul, apelez numarul soţiei. Nu răspunde dar îmi scrie imediat, mesaj:
-Te sun imediat, ud florile!
Tânărul aşteaptă. Pare nevricos. Nu mai înţeleg nimic şi mă răstesc la el:
- Mă piciule! Nu îmi surâd glumele proaste. Hai, tunde-o până nu mă enervez mai abitir!
Fusesem cam dur însă speram să îl alung şi oarecum să dispară şi trăsura aia medievală de pe şine. Aşa bizar mă simţeam, încât m-am ciupit să văz dacă e real. Era!
Gândurile fugeau năpraznic. Îmi vorbeşte cu “sire”. Ce l-o apucat? Treningul meu nu era deloc frac sau costum elegant iar pe cap nu aveam pălărie ci şapcă. Şi adidaşi nu pantofi de lac. Hmm, e ciudat omu dar ciudat e şi trenul! ce mă fac???Da, ştiu! Zic o rugăciune şi închid ochii!Mna, dar ăia tot acolo. Carevasăzică pe unde scot cămaşa?Mă învăluie o ceaţă şi respir greu.
-Urcaţi sire! Vine vântul turbat! Vă roggggggggggggggg!
O creatură fioroasă venea val-vârtej, aşadar am urcat pe negândite.Trenul a pornit în trombă şi chiar mă surprindea că pt un tren atât de antic avea atâta forţă. Intru în vagon şi ce văd? Bobi întins comod citea ziarul. Doamne! Am înnebunit??? Iau telefonul dar evident nu e semnal. Mă aşez obosit. Tânărul se aşează şi el asteptând parcă comanda mea. Vreau să dorm, îi spun. Trezeşte-mă te rog în prima staţie, o să cobor din nebunia asta. …
